Acad. Ioan Aurel Pop – Preşedintele Academiei Române: Gând bun pentru „Asociația Patronilor și Meseriașilor”
Redăm mai jos mesajul Acad. Ioan Aurel Pop – Preşedintele Academiei Române, cu mulţumirile noastre!
[Gând bun pentru „Asociația Patronilor și Meseriașilor” din Cluj, la aniversare Aflu cu bucurie că „Asociația Patronilor și Meseriașilor” (APM) din Cluj-Napoca împlinește în aceste zile o sută cincizeci de ani de existență, fiind urmașa „Reuniunii Sodalilor Români” din Clujul anilor 1871.
Sunt onorat, de aceea, la această ieșită din comun aniversare, să adresez membrilor APM, un cuvânt de salut.
Sunt conștient că îmi îndrept cuvântul spre cea mai veche organizație de acest fel de pe teritoriul de azi al României. Se știe din vechime că instituțiile trainice dau tăria statelor și popoarelor și că, dincolo de indivizii de excepție puși în serviciul comunității, aceste instituții bune sunt „stâlpii societății” (după o formulă a lui Henrik Ibsen).
Deși comunismul promova cu obstinație dezbinarea dintre patroni și muncitori, până la dispariția prin violență a celor dintâi, viața de mii de ani a omenirii civilizate a demonstrat că o anumită armonie dintre „patroni” (chemați odinioară „meșteri” sau „maeștri”) și „sodali” (termen latinesc, preluat cândva în românește și însemnând „ucenic”, „calfă”, „meseriaș”) este cheia succesului producției și a afacerilor. De la Renaștere încoace, s-a văzut că modelul de societate concurențială, bazată pe competiție, pe producția eficientă și pe circulația capitalurilor și a banilor – model promovat în Occident – conduce la prosperitatea națiunilor și a lumii în ansamblu.
Românii, situați nu atât datorită istoriei, cât geografiei, în zona altui model de viață, s-au adaptat mai târziu decât alte popoare regulilor economiei de piață, dar, până la urmă, au făcut-o, în ritmul și cu metodele lor. Primii au fost ardelenii, bănățenii, bihorenii, dintr-un motiv simplu: erau așezați mai aproape de modelul acesta de succes, ale cărui iradieri ajungeau mai repede la ei decât la alți români. Așa că, la 1871 – în condiții vitrege – s-au adunat mai întâi meseriașii români clujeni, cărora li s-au adăugat repede și „meșterii”, dând naștere unei instituții care a înflorit îndată după Marea Unire.
Cu fondatori și membri marcanți, precum prim-miniștri (Alexandru Vaida-Voevod și Nicolae Iorga), ierarhi (cardinalul Iuliu Hossu, mitropolitul Nicolae Ivan), juriști și luptători pentru cauza națională (Amos Frâncu, Aurel Isac), profesori universitari (Grigore Silași), generali (Nicolae Petala) și mulți alții, organizația și-a asigurat – în ciuda asaltului distructiv al regimului comunist – perenitatea, reînviind în 1990 ca pasărea Phoenix din propria cenușă.
Unii dintre dumneavoastră ați fost între promotorii acestui act, alții ați crescut tineri vajnici care vă urmează exemplul și sunt acum membri activi. La un secol și jumătate de existență, plecând și de la premisele faste schițate mai sus, sunt onorat să vă pot ura „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.
La mulți ani, cu prosperitate!]
Cluj-Napoca, 26 februarie 2021
Ioan-Aurel Pop, Preşedinte Academia Română